Si iar e toamna

Incepe iar scoala...............si mie mi-a venit iar cheful de scris, am un chef nebun de scris dar ideile mi se cam amesteca in minte si s-ar putea sa scriu mai nimic, dar in fine nu are importanta scriu pentru mine. Am vrut mai demult sa scriu dar nu prea am avut nici timp nici dispozitia necesara, am sa numesc asta lucruri de zi cu zi, lucruri care ni se intampla si multi dintre noi nu prea le dam importanta. Am sa incep cu o intamplare ceva mai veche legata tot de cainii strazii. Acum o luna si ceva in urma, cald de mori , in jurul pranzului nevoita fiind sa ies din casa sa fac piata am pornit usurel spre piata, aveam piata aproape de bloc dar nu m-am oprit acolo,am mai mers pe jos cam doua statii de tranvai pana la o alta piata de unde ca fiecare gasesti mai multe produse , ai de unde alege calitate si pret :). In fine ajunsa in piata ca aici vroiam sa ajung , cumpar ce aveam nevoie d-ale gurii si o pornesc spre casa dar cum ies din piata in intersectie un tataie trecut probabil de 80 de ani dupa cum arata numai piele si os abia tinandu-se pe picioare in doua bastoane inconjurat de 4 potai care isi tot ranjeau coltii gata gata sa sara la gatul bietului batranel lipsit de orice fel de aparare. Batranul a ramas intepenit pe loc incremenit de teama ca acei caini s-ar putea sa-l sfasie in plina zi si nimeni sa nu obseve nimic pentru ca era atata nepasare in jur de parca nimeni nu ar fi vazut nimic, am vrut sa-i gonesc dar pana sa ma gandesc cum sa fac salvarea lui a venit din alta parte, un grup de tiganusi care taraiau dupa ei un carut cu tot felul de zdrente, cainii si-au schimbat directia iar batranelul si-a vazut de drumul lui, m-am simtit pe moment neajutorata ca nu am putut sa-l ajut ca nu am stiut cum. Era doar un batran lipsit de aparare care se ajuta de acele bastoane sa se deplaseze , dar animalele l-au vazut ca pe un inamic, ce e mai dureros e ca nimeni nu vedea nimic probabil daca l-ar fi atacat ar fi spus ca sigur s-a dat la ei din cauza asta l-au atacat. Si desigur nici autoritatile nu vor lua nici un fel de masuri multa vreme si multe se vor mai intampla cu acesti caini care sunt stapani in lumea lor , pe strazile lor in cartierele lor, sa-i intelegem probabil chiar nu le permite bugetul sa i-a nici un fel de masuri dar cheltuim mii de euro pe ceasuri aurite pe care le plantam din loc in loc prin Bucuresti , nu zic ca nu sunt frumoase si nu dau bine la turisti, durerea este ca turistii vad si mizeria bucurestiului si cainii vagabonzi si cersetorii de pe strazi si multi dintre ei raman cu partile urate nu doar cu ce e frumos si stralucitor si nou si culmea ce e vechi si ar putea fi refacut se darama apar mereu chestii noi poate mult mai scumpe decat refacerea uneia vechi, eh, fiecare baga banii in ce vrea, multi ati vazut probabil ce frumos a renascut spitalul Coltea, bravo celor care ai investit bani in aceasta constructie.

A doua zi de suparare

Cineva spunea ca daca e sa numaram bucuriile si necazurile, bucuriile am putea sa le numaram pe degete pe cand supararile, problemele , necazurile vin cu nemiluita si stiti ce e mai nashpa ca nu vin niciodata singure vin asa cate 2 sau poate chiar mai multe depinde cate putem duce si putem multi din noi stim asta. Am venit de la scoala de la pustiul meu cel mare acum zece minute , e la liceu in clasa a XI a , doamne, nu stiu ce o fi in mintea la copii din ziua de azi parca si noi eram zapaciti si noi chiuleam si noi mai venem